Fata cu un cercel de perlă este un roman publicat în 1999, scris de Tracy Chevalier. Acțiunea se desfășoară în Delft, în Olanda, în secolul al XVII-lea, romanul fiind inspirat de pictorul olandez, Johannes Vermeer. Prin Fata cu cercel de perlă, Chevalier este astfel creatoarea unui roman de epocă, un roman psihologic și un roman de dragoste, în același timp. Romanul a fost adaptat într-un film cu același nume din 2003 și o piesă de teatru din 2008. Romanul a avut un succes dincolo de așteptări, ocupând în întreaga lume, mai întîi în SUA, săptămâni întregi, poziții de top între cele mai vândute cărți. A fost tradus în cel puțin treizeci și șase de limbi.
Dintre cele patru romane publicate în ultimele decenii având ca motiv picturile enigmaticului Johannes Vermeer, cartea lui Tracy Chevalier are, de departe, cel mai mare succes . In toamna anlui 1995 și iarna anului 1996 , pentru prima oară în istoria artei, un număr important de lucrări ale pictorului olandez (douăzeci și două din cele treizeci și cinci cunoscute în prezent) erau expuse în muzee din afara Olandei. Succesul expozițiilor a fost unul răsunător, un succes pe care puțini creatori îl au în zilele noastre. Așa cum susține Lisa Fletcher, romanele istorice „intervin în viziunea noastră despre trecut și influențează reacția noastră la acesta în prezent”. Drept dovadă, expoziția din 2001 „Vermeer și școala din Delft” de la Metropolitan Museum of Art din New York a atras aproape de două ori numărul de vizitatori față de expoziția Vermeer organizată la National Gallery of Art din Washington în 1996. Acest fapt se datorează, în cea mai mare parte romanului Fata cu cercel de perlă.
Așadar, unul dintre cele mai iubite tablouri din lume este un mister. Cine este modelul și de ce a fost pictată? La ce se gândește ea în timp ce se uită la noi? Ochii ei largi și enigmaticul zâmbet sunt nevinovați sau seducători? Și de ce poartă un cercel cu perlă?
Tracy Chevalier mărturisește că inspirația pentru roman a fost posterul pe care îl avea în cameră pe când era adolescentă reprezentând pictura lui Johannes Vermeer, Fata cu cercel de perlă.
„Încă de când aveam nouăsprezece ani, pe peretele dormitorului meu a atârnat un poster ce reproducea Fata cu cercel de perlă. Stăteam adesea întinsă în pat, îl priveam și-mi puneam tot soiul de întrebări în legătură cu lucrarea. E o pictură atât de complexă! Nu știu niciodată ce gândește fata și nici nu deslușesc expresia chipului său. Uneori îmi pare tristă, alteori e plină de seducție. Într-o dimineață, acum câțiva ani stăteam întinsă în pat, gândindu-mă la ce aveam să scriu. M-am uitat la pictură și m-am întrebat ce i-o fi făcut sau ce i-o fi spus Vermeer fetei, s-o facă să se uite la el în felul acela. Și-atunci, pe loc, am construit întreaga poveste “.
Numele dat de Tracy Chevalier fetei cu cercel de perlă este Griet. Griet, în vârstă de șaisprezece ani, trebuie să-și părăsească casa din Delft în 1664, după ce tatăl ei orbește într-un accident de muncă. În calitate de pictor de ceramică- celebra ceramică albastră de Delft-, tatăl ei este membru al breslei artiștilor, așa că va fi angajată ca servitoare în gospodăria pictorului Johannes Vermeer. În societatea strict stratificată a vremii, aceasta este o scădere a statutului din cauza reputației proaste pe care o au servitoarele. Se presupune că o servitoare fură, spionează sau se încurcă cu stăpânul casei. O complicație suplimentară este aceea că Vermeer aparține minorității catolice tolerate, în timp ce Griet este protestantă. În casa pictorului, ea se împrietenește cu fiica cea mai mare a familiei, Maertge, dar nu este niciodată în termeni buni cu Cornelia, o fiică mai tânără, care este influențată de aroganța mamei -conștientă de diferența de clasă, Catharina. De asemenea, lui Griet îi este greu să și-o facă prietenă peTanneke, cealaltă servitoare a casei, care are toane și este invidioasă.
Griet locuiește de doi ani la angajatorii săi și are voie să-și viziteze familia doar duminica. Încet, cercul familiei ei se destramă. Fratele ei mai mic, Frans, devine ucenic și pleacă de acasă și, în cele din urmă, sora ei mai mică, Agnes, moare de ciumă.
Un roman despre geneza unui tablou celebru
Griet este din ce în ce mai fascinată de tablourile lui Vermeer. Pictorul descoperă că Griet are simț artistic și îi cere în secret să execute misiuni și să îndeplinească sarcini pentru el, cum ar fi amestecarea și prepararea culorilor pentru vopselele sale. Apoi Griet va poza în locul unui model. Aceasta îi ocupă o mare parte din timp și Griet trezește suspiciunile Catharinei. Soacra lui Vermeer, Maria Thins- cea care este de fapt stăpâna casei- recunoaște și înlesnește prezența lui Griet ca o forță constantă și catalizatoare în cariera lui Vermeer. Cu toate acestea, Griet este avertizată de prietenul lui Vermeer, Antonie van Leeuwenhoek ( inventatorul microscopului), să nu se apropie prea mult de artist, deoarece este mai interesat de pictură decât de oameni. Dându-și seama că acest lucru este adevărat, Griet rămâne prudentă.
Tracy Chevalie mărturisește: „Am ales creația lui Vermeer pentru că e atât de frumoasă și misterioasă. În picturile lui, femeile singure, care-și văd de treburile domestice- de la turnatul laptelui la cititul scrisorilor, cântărirea aurului sau purtarea unui colier-, locuiesc într-o lume asupra căreia aruncăm, în secret, o privire. Din acest motiv, femeile nu par să observe că le privim. Pare, de asemenea, că dincolo de ceea ce vedem se mai întâmplă ceva, ceva misterios, ce nu putem vedea”.
În afară de Fata cu cercel de perlă, în care Griet este modelul, mai multe picturi ale lui Vermeer apar în romanul lui Chevalier. La început, View of Delft este amintită de tatăl lui Griet. Dealtfel, chiar pe coperta originală a romanului lui Tracy Chevalier, Vedere din Delft încadra portretul fetei cu cercel de perlă. ( Vedere din Delft a fost declarată de Marcel Proust ca fiind „cea mai frumoasă pictură a tuturor timpurilor”). Când Griet intră în gospodărie, Vermeer lucrează la Femeia cu un colier de perle, iar Tanneke menționează la scurt timp după aceea că a fost modelul lui Vermeer pentru Lăptăreasa. Următorul său subiect este Femeie cu o carafă cu apă, pentru care fiica brutarului a fost model. Fascinată, Griet descrie tabloul tatălui său și, de asemenea, este martor al creației sale în detaliu, acum, când ajută în studio. Soția finanțatorului lui Vermeer, Van Ruijven (Maria de Knuijt), va fi mai târziu model pentru Doamnă citind o scrisoare. În acest episod, este amintit că ea a apărut anterior în Femeia cu ceteră și că o servitoarea a pictat pentru Fata cu o sticlă de vin . Însuși Van Ruijven, o soră și o fiică, figurează în Concertul, care este conceput ca un succesor al Lecției de muzică.
“Așadar, un roman despre geneza (imaginară) unui tablou celebru, o stranie poveste de iubire și un documentar despre Olanda secolului al XVII-lea. Viața cotidiană într-un mic orășel burghez, ca și evocarea plină de farmec a tehnicilor picturii- de la prepararea culorilor, la misterioasa camera obscura folosită de Vermeer pentru a controla proporțiile obiectelor pictate-, complexitatea relațiilor dintre personaje ( în interiorul familiei Vermeer, unde deciziile sunt luate întotdeauna de Maria Thins, ori în comunitatea din Delft, dominată de câteva personaje influente, între care Van Ruijven, bogatul, generosul, obsedatul sexual, protector al pictorului), descrierea străzilor, a canalelor, a bisericilor și mai ales a piețelor sunt, în cele din urmă, pretext pentru studierea universului artistic al celui mai mare pictor olandez.” Mircea Mihăieș
“ Mai puternică decât iubirea este arta și ceea ce ea poate face din iubire.” Roman al inițierii în viață și în artă, Fata cu cercel de perlă este o fascinantă dizertație despre contradicțiile iubirii, despre tainele artei, despre fragilitatea sentimentelor, despre puterea creației de a modela caractere.
În roman, Vermeer îi spune lui Griet: “Picturile pot servi unui scop spiritual pentru catolici, dar nu uita că protestanții îl văd pe Dumnezeu pretutindeni, în fiecare lucru. Dar când pictează lucruri obișnuite-mese și scaune, lighene, căni și carafe, soldați și slujnice- nu slăvesc pictorii creația lui Dumnezeu?”
Recunosc , m-a fascinate și pe mine Fata cu cercel de perlă. Și mi-am dorit foarte mult să vizitez Delft…și am ajuns acolo, într-un oraș fără vârstă …Ca și Griet, m-am plimbat pe străzile pietruite, am intrat în Biserica Veche…și în cea Nouă, am poposit pe o bancă în Piața Mare ascultând clopotele bisericilor orașului, m-am plimbat cu barca pe vechile canale, am trecut pe sub arcadele podurilor de piatră, am privit orașul din depărtare, poate din locul de unde Vermeer a pictat Vedere din Delft. Am respirat prin toți porii atmosfera vechiului Delft, culorile, reflexiile, parfumurile, vibrațiile care l-au inspirit pe marele pictor. Dar locul din care mi-a fost cel mai greu să mă desprind a fost muzeul Vermeer- fiecare tablou expus acolo, te cheamă, te fascinează…te poate face călător într-o mașină a timpului…
Autor: Magdalena Cheta